Am mai scris despre depresie, dar am vazut recent un reportaj foarte interesant la tv despre depresia la tineri. Uneori ma asez pe o banca intr-un loc public si stau nemiscata privind oamenii. Oamenii merg repede pe strada, se grabesc mereu la munca, la o intalnire, acasa sau, pur si simplu, se grabesc fara un scop anume. Ne-am obisnuit asa, sa traim viata intr-o treapta superioara a vitezei, fara sa privim in stanga sau dreapta, fara sa observam micile schimbari din mediu, fara sa ne oprim pentru a ne odihni.
Reportajul era despre o tanara femeie care muncea pana la extenuare pentru un salariu specific romanilor, mizerabil. Intr-o zi, probabil obosita fiind, s-a asezat sa se odihneasca si a realizat ca timpul trece, zboara, iar ea e singura. Familia o vedea rar, prietenii si-au continuat viata fara sa insiste cu invitatii in oras, iar ea a ramas aceeasi, doar mai obosita.
Povestea ei a devenit comuna multor tineri din ziua de azi. Prioritatile s-au schimbat, fiecare se lupta sa-si pastreze locul de munca deoarece e criza (sau iluzia unei crize), motivul principal al problemelor noastre "E CRIZA".
Cum am devenit un popor stresat si obosit? Imi plac plimbarile in parc deoarece acolo exista liniste, momente de pace, si simt ca timpul se opreste pentru cateva secunde. Uneori e bine sa ne oprim pentru cateva minute si sa respiram.
