Pagini

marți, 14 decembrie 2010

De ce acceptam violenta?

Este o intrebare căreia mulţi cercetători, dar şi oameni de rând, încearcă să-i găsească un răspuns.Viloenţa poate fi definită din mai multe puncte de vedere.
„Violenţa”, ca definiţie a unei situaţii sociale cuprinzând o serie de posibilităţi diverse de acţiune şi într-o definiţie minimală trebuie înţeleasă ca un concept-cheie conţinut de toate discuţiile ce vizează războiul şi pacea, întrucât prin „război“ înţelegem uzul de forţă militară organizată între diferite grupuri sociale, iar prin „pace”, absenţa acesteia. (Boboc, Alexandru, Filosofia contemporană. Orientări şi tendinţe în filosofia secolului XX, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980, p. 81).
 TIPURI DE VIOLENŢĂ
 I. Violenta psihologică - este des întâlnită în cuplurile aflate în concubinaj sau căsătorite. Abuzatorul , de regulă,este soţul/concubinul femeii. Cauzele pot fi multuple: situaţia financiară, alcoolul, spaţiul mic al locuinţei, creşterea într-un mediu similar al abuzatorului (copiii învaţă în primii ani de viaţă ceea ce văd în familie), bolile neuropsihice, etc. Acest tip de violenţă poate provoca victimei probleme de sănătate, fobii sociale, ajungând până la depresie profundă. De ce acceptă aceste femei? E greu de spus,  sunt femei care au răspuns că nu au o altă locuinţă, datorită copiilor (deşi aceştia sunt foarte mult afectaţi de situaţie), obişnuinţa, dragostea faţă de partener, etc. Dacă este greşit sau nu rămâne la aprecierea lor.
II. Violenţa psihologică pasivă/violenţa socială - este similară cu cea psihologică. Victima se retrage din viaţa socială, evită să iasă din casă, se retrage din cercurile de prieteni, refuză discuţiile amiabile, devin depresive, se simt singure, apar sentimente de frustrare.
III. Violenţa economică- În acest tip de violenţă apare în plus la abuzator"Eu aduc banii în casă". Dependenţa de partener din punct de vedere financiar poate crea o atmosferă de ostilitate în casă.   Cele mai multe dintre vctime au vârste cuprinse între 25-35 de ani, după această perioadă 80% se despart de partener. Victimile sunt depresive şi nervoase, suferă de oboseală şi stres, nu se consideră respectate si apreciate, sunt nesatisfăcute de viaţa de familie.
IV. Violenţa sexuală - Factorii favorizanţi sunt similari violenţei psihologice sş fizice, dar puternic semnificativ în acest caz este alcoolismul, agresorul fiind beat în aproximativ 75% din cazuri.  Victimile pot femei de toate vârstele, efectele fiind cu adevărat tulburătore, atât fizic, cât şi psihologic. Avem dreptul de a fis respectate, de a spune NU, atunci când nu vrem, avem dretul să fim fericiţi!




.



joi, 25 noiembrie 2010

Spune NU drogurilor!

Daca vom deschide pagina Politiei Romane vom gasi un articol interesant despre droguri: "Pentru că în România, media de vârstă a consumatorilor de droguri ilegale a scăzut în ultimii ani de la 20-25 de ani la 15 ani, cea mai mare teamă a oricărui părinte este legată de posibilitatea ca propriul lui copil să fie tentat de consumul de droguri şi să devină dependent.
În cursul anului 2003, sub auspiciile Consiliului Suedez pentru Informaţii privind Alcoolul şi Alte Droguri şi ale Consiliului Europei prin Grupul Pompidou, Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate au realizat un studiu privind consumul de alcool, tutun şi droguri în şcoli. Rezultatele arată că, faţă de anul 1999, consumul de tutun, droguri şi alcool s-a amplificat. Conform studiului naţional „ESPAD 2003” efectuat pe un eşantion de elevi în vârstă de 16 ani, prevalenţa consumului de tutun este de 64%. În acelaşi timp, un procent de 80% dintre aceştia a consumat cel puţin o dată alcool. În ceea ce priveşte consumul de amfetamine, acesta s-a dublat, iar cel de ecstasy s-a triplat în comparaţie cu anul 1999. Numărul consumatorilor de heroină este estimat la aproximativ 24.000 de persoane în Bucureşti, ceea ce reprezintă 1% din totalul populaţiei.
Foarte puţini părinţi se aşteaptă ca fiii sau fiicele lor să nu consume niciodată alcool sau să nu încerce să fumeze, pentru că aceste produse li se par mai puţin nocive şi nu sunt în afara legii. Tinerii de azi, însă, nu văd nici o diferenţă între consumul de tutun, alcool şi cel de droguri ilegale uşoare deşi, ar trebui să fie conştienţi că, separat de efectul dăunător al drogului în sine, chiar şi implicarea întâmplătoare sau experimentarea acestora este o activitate ilegală şi se poate solda cu dosar penal.
Alarmant este faptul că sunt foarte tineri dar şi că, mulţi dintre ei se înscriu din start în categoria „greilor", studiile indicând o trecere într-un timp relativ scurt, de la consumul de droguri uşoare - canabis, marijuana - la consumul de droguri tari (heroina şi drogurile de sinteză). Consumul de heroină injectabilă va determina la rândul lui consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii publice prin înmulţirea simţitoare a cazurilor de SIDA, hepatită B,C, tuberculoză.
Tinerii care devin dependenţi de consumul de droguri vor deveni în scurt timp delincvenţi de drept comun, asta întrucât printre metodele prin care obţin bani pentru „o linie", pe lângă furtul banilor din casa părinţilor şi vânzarea bunurilor de valoare de la domiciliu, se numără adesea spargerea maşinilor şi vânzarea „ponturilor" pentru apartamente în care se poate „opera".
Riscurile consumului de droguri
Societatea condamnă cu vehemenţă pe consumatorii de droguri ilegale dar, manifestă o relativă toleranţă faţă de consumatorii de alcool şi tutun. În realitate însă, şi fumatul şi consumul frecvent şi excesiv de alcool pot determina toleranţă şi dependenţă ducând la afecţiuni ale inimii, tractului digestiv, ficatului, plămânilor şi sistemului nervos central.
Drogurile precum alcoolul, heroina şi tranchilizantele consumate regulat pot duce la modificarea reacţiilor biochimice normale din organism şi dacă nu se continuă administrarea dozelor apar simptomele specifice abstinenţei (tremurături, transpiraţii, simptome asemănătoare gripei). În plus, din cauza faptului că sunt depresoare, ele încetinesc reacţiile organismului şi produc o stare de somnolenţă, capacitatea de coordonare a mişcărilor este afectată iar persoana poate cădea şi se poate accidenta cu uşurinţă.
Drogurile precum amfetaminele, cocaina, ecstasy sunt stimulente puternice, ducând la o descărcare de energie care poate fi fatală în cazul celor care au probleme cu tensiunea arterială.
Consumatorii de LSD suferă de halucinaţii şi pot fi extrem de tulburaţi după administrare, capabili să comită acte periculoase, în special dacă erau anxioşi sau foarte supăraţi înainte să ia drogul.
Depistarea consumatorilor de droguri
Indicii care pot sugera consumul:
-schimbarea bruscă a comportamentului;
-treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate neobişnuită, şi de la agresiune la linişte şi chiar delăsare;
-pierderea apetitului alimentar, ochi injectaţi;
-pierderea gradată a interesului pentru şcoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;
-stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice, oboseală excesivă fără o cauză aparentă;
-cheltuieli excesive, dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
-pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
-schimbarea grupului de prieteni, precum şi tendinţa de tăinuire a acestor "prieteni" , folosirea unui jargou diferit de cel anterior." (www.politiaromana.ro).

Drogurile au invadat viata omului, tineri uitati de lume, gasiti decedati prin diferite locuri/spatii nefolosite, tineri/oameni care traiesc o drama si alaturi de ei si familia, toate acestea te fac uneori sa te intrebi ce anume simt atunci cand primesc drogul in organism. Poate ca multi au inceput din curiozitate sa se drogheze, altii poate au fost fortati de imprejurari sa intre in aceasta lume intunecata, insa multi au ramas cu aceasta curiozitate de teama consecintelor. Multe vieti se ruineaza din aceasta cauza, multi tineri se ratacesc si nu reusesc sa revina la viata normala, incep sa fure, sa minta, sa se ascunda, sa se izoleze social, abandoneaza scoala si sa se pedepseasca singuri.
Dar oare ce e in sufletul parintilor lor? Cum este posibil ca dragostea de mama sa nu fie suficienta pentru a-si ajuta copilul?De ce aleg suferinta aceste persoane in locul unui zambet?
SPUNETI NU DROGURILOR!!!

duminică, 3 octombrie 2010

La limita rabdarii :(


E trist ce se intampla in Romania la ora actuala, sunt sigura ca multe persoane vor fi de acord cu mine. Salariile se reduc, preturile alimentelor cresc, oameni ramasi fara un loc de munca, rate bancare marite, impozite exagerate si alte nereguli aparute fara sa ne dorim asta. Apar, de asemenea, intrebari legate de siguranta zilei de maine. Pensioanrii au platit o viata pentru o paine la batranete, iar conducatorii nostri profita acum de ei. Problema este ca "presupusa criza" afecteaza cel mai mult oamenii cu venituri financiare mici.
Oare de ce se intampla asta si unde s-a gresit?

vineri, 17 septembrie 2010

Cat valoreaza o haina de blana?


Agentia internationala suedeza pentru protectia animalelor a dezvaluit recent, printr-o inregistrare video postata pe internet, ororile pe care le traiesc in China animalele sacrificate de dragul comertului cu blanuri. Inregistrarile video au fost facute de agenti sub acoperire ai Swiss Animal Protection/East International in provincia chineza Hebei si nu indicam persoanelor cu probleme cardiace sa le vizioneze, mai ales daca iubesc animalele.
Cu toate acestea, raspundem rugamintii Agentiei Suedeze de a mediatiza cat mai mult cu putinta imaginile respective, astfel incat cat mai multi oameni sa afle adevaratul tratament la care sunt supuse bietele fiinte pentru comertul cu blanuri. Ceea ce se intampla in China este peste orice putere de intelegere si intrece orice imaginatie.
In China nu exista legi sub incidenta carora sa intre aceste ferme - fermierii pot inchide si macelari animalele in orice fel le vine la indemana. Agentii sub acoperire au descoperit orori care intrec orice imaginatie si au concluzionat: "Conditiile din fermele chinezesti de blanuri reprezinta o bataie de joc la adresa celor mai elementare standarde de viata pentru animale. In vietile si in mortile lor de nedescris, acestor animale le-au fost refuzate pana si cele mai simple acte de mila si bunatate". (sursa www.citynews.ro ).
Cred ca toti am vazut un animalut batut si maltratat,dar imaginile furnizate de agentii sub ascoperire sunt cu adevarat socante. Trista este atitudinea celor care pot lua o decizie in apararea animalelor, intrucat acest comert al blanurilor a devenit un succes pentru industriasi si o drama pt animale si sustinatorii acestora. Pana unde poate merge foame de bani?

Horrific cruelty and widespread animal abuse have been detailed in a new undercover report released by Animal Defenders International (ADI).
Entitled: “Bloody Harvest” the report claims to reveal the shocking truth about the horrific conditions and cruelty meted out on fox and mink bred and killed for their fur (http://www.suite101.com).



miercuri, 11 august 2010

Smile :)

In loc de textul acesta as fi scris cateva bancuri, dar nu ma caracterizeaza (adica nu stiu bancuri :)) ). Am citit in diverse carti  importanta zambetului si influenta acestei stari asupra starii noastre de sanatate astfel m-am hotarat sa scriu despre terapia prin ras.
S-a demonstrat faptul ca rasul reduce nivelul de stres din organism si contribuie la mentinera starii de bine. Zambind, facand glume sau, vorba romanului: "facand haz de necaz", ne facem viata mai usoara. In sprijinul acestei afirmatii putem aduce atat argumente psihologice, cat si fiziologice.
Un zambet, o privire calda, faciliteaza deschiderea si socializarea. De altfel, in cursurile pentru joburi care presupun comunicarea frecventa prin intermediul telefonului si nu numai, se recomanda sa zambim des. De ce ar fi important sa zambim cand stim ca persoana de la celalalt capat al firului nu ne vede? Ei bine, zambetul ne influenteaza foarte mult intregul comportament. El se citeste in vocea noastra, in gesturile noastre.
Psihoterapia prin ras este indicata atat in spitale si clinici cat si acasa, si oricand este posibil, printre efectele si calitatile rasului pot fi enumerate:
• apropie oamenii, dezvolta sociabilitatea si elimia starile de stres create;
• destinde spiritul, stimuleaza creativitatea si reduce anxietatea;
• atenueaza durerea, are un efect benefic pentru psihic ;
• creste libidoul si are efect benefic asupra sistemului imunitar;
• are efectul unui masaj eficient asupra muschilor abdominali, faciali si a altor muschi;
• actionand asupra diafragmei, imbunatateste respiratia si provoaca relaxarea;
• creeaza in fiinta umana o mentalitate pozitiva care ii da psihologia de invingator;
Studiile medicale efectuate in SUA, Anglia, Franta, Japonia, Rusia, China au aratat ca terapia prin ras amelioreaza sau vindeca : insomnia, anxietatea, nevoroza, depresia, artritele, reumatismele si chiar unele forme ale cancerului.
Rasul fiziologic, condimentat cu simtul umorului, ii ofera omului posibilitatea de a cunoaste importanta cuvantului ca o componenta in arta de a trai.
Daca rasul propriu zis si umorul, ca o componenta care il produce, nu ne pot scuti total de stres, de necazuri si tristete, ele vor reprezenta un medicament ce are rolul de a elimina frica, starile psihice negative si, aducand calmul, provoaca destindere si relaxeaza.
Rasul actioneaza asupra proceselor de respiratie, reprezinta o adevarata gimnastica de inviorare si se constata ca atunci cand zambesti sau razi, muschii fetei umane trimit in creier impulsuri care determina calmarea sistemului nervos. Studiile au aratat ca rasul actioneaza asupra pielii si ca un bun masaj si realizeaza o relaxare a muschilor. (sursa: www.despresuflet.ro ).

sâmbătă, 19 iunie 2010

Let's talk about...

Schimbari....
Atunci cand spun 'schimbari' ma refer la cele de ordin educational. Atunci cand eram 'de o schioapa' majoritatea adultilor spuneau "Daca ai carte ai parte", deci trebuie sa inveti ca sa ajungi un om important in viata.
E adevarat ca pe parcursul vietii iti doresti sa inveti cat mai mult, sa fi un om cult pentru a avea un loc de munca "banos", sa ai prieteni inteligenti si un anturaj compatibil.
Urcand pe treptele vietii de multe ori ramai "mut" de uimire cum anumite persoane devin "importante" (cel putin din opinia lor) desi din punct de vedere educational sunt "praf" (in adevaratul sens al cuvantului). Uita/Nu cunosc regulile de baza ale gramaticii limbii romane (e "grele" =)) ), nu stiu normele bunului simt, uita de respectul pentru oameni, de oamenii de langa ei.
Daca incerci sa atragi atentia asupra unei greseli iti raspund jigniti:"Ma inveti tu pe mine?!". Toti gresim, e adevarat, dar cati dintre noi recunosc asta? Nu suntem perfecti, dar putem aspira la perfectiune.

duminică, 6 iunie 2010

SALVATI ROSIA MONTANA!!!




" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.

..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

...Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana ."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana


am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic

in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine



fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

s-a vorbit despre faptul ca asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura
si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile
pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.






http://turismrosia.wordpress.com/

duminică, 23 mai 2010

Serendipity (2001)

Serendipity = aptitudinea de a face descoperiri norocoase din întâmplare
(Dicţionarul Webster)
John Cusack şi Kate Beckinsale joacă în NOROC ÎN DRAGOSTE, o comedie romantică despre influenţa destinului asupra doi oameni care se caută doar unul pe celălalt.
Într-o aglomerată zi de cumpărături din iarna lui 1990, Jonathan Trager o întâlneşte pe Sara Thomas. Doi străini în New York, drumurile lor se întretaie odată cu goana nebună după cadouri de Crăciun, iar ei cad victime unei puternice atracţii reciproce. Deşi fiecare are deja câte o relaţie cu altcineva, Jonathan şi Sara îşi petrec seara hoinărind prin Manhattan, fără măcar să-şi ştie numele. Dar, când seara se sfârşeşte, cei doi sunt obligaţi să facă următorul pas. Jonathan îi cere numărul de telefon, dar Sara sugerează să lase mai bine soarta să decidă asupra viitorului lor. Astfel, ea îşi scrie numele şi numărul de telefon pe o carte, pe care o dă unui anticar, iar el îşi scrie numele şi numărul de telefon pe o bancnotă pe care o schimbă la un magazin. Dacă sunt predestinaţi să fie împreună, spune Sara, cartea şi bancnota se vor întoarce în posesia lor, iar ei se vor regăsi.
Câţiva ani mai târziu, vieţile lor s-au schimbat radical şi fiecare este pe punctul de a se căsători cu altcineva. Dar amândoi hotărăsc în secret că trebuie neapărat să încerce să se vadă pentru ultima dată şi să se convingă dacă erau predestinaţi să fie împreuna sau nu. Vor putea ei să păcălească destinul şi să-şi ia soarta în propriile mâini?
www.cinemagia.ro

vineri, 21 mai 2010

Oare de ce?

Astazi am citit mai multe articole oarecum vulgare si "acre". Toti se injura si incearca sa dea o lectie de viata. Suntem noi in masura sa facem asta?! Nu consider ca este atitudinea cea mai potrivita pentru noi sau pentru cei mici. Promovam isteria si vulgaritatea? In loc sa gasim solutii noi cautam motive de cearta?
Suntem persoane diferite, suntem unici, dar ar trebui sa fim noi insine si nu ceea ce isi doresc altii sa fim! A aparut acest sentiment de "turma" - daca un tip injura, injuram toti, macar nu-l lasam singur :P  daca cineva poarta o pereche de pantofi, apar alti 20 cu acelasi model; daca cineva ne spune ca ceva nu e in regula, prima reactie este sa pocnim si apoi sa gandim :( Este imaginea potrivita a unei tari care a avut si are oameni intelectuali, premiati international, oameni cultivati si muncitori? Eu una cred ca nu!

duminică, 9 mai 2010

Stresul pe câmpul de luptă


 Sunt multe familii din România care au un memebru plecat pe teatrele de operaţii din Afganistan, Kosovo, etc. Întrebarea pusă de cele mai multe ori este: Cât de  afectaţi sunt militarii plecaţi in războiul americanilor şi familiile acestora? Cei mai mulţi dintre ei care au revenit în ţară au declarat ca sunt pregătiţi şi antrenaţi pentru aceste operaţii, dar nimeni nu vorbeşte despre stressul la care sunt supuşi, oboseala, frica, dorul de casă, de familie, sau despre cât de mult i-au afectat din punct de vedere psiho-emoţional aceste operaţii.



[…]

Conceptul de stres, în psihofiziologia contemporană, a fost formulat pentru prima dată de medicul canadian Hans Selve. Acesta a avut numeroase prilejuri să observe starea de stres la bolnavii săi în preajma intervenţiilor operatorii. El a constatat tulburări de metabolism ale organismului, ca şi stări emotive de mare tensiune. De fapt medicina verificase de nenumărate ori faptul că, atunci când organismul suferă o agresiune din partea unui agent patogen, el reacţionează prin fenomene de adaptare şi readaptare în vederea stabilirii homeostazei, funcţia echilibrului biologic.Caracterul legic al acestui adevăr este edificat şi de cazurile de agresiune psihică. Prin limbaj ori comportament, prin traume psihice mai grave cum ar fi acelea specifice condiţiilor de luptă se dezvoltă agresiunea asupra psihicului militarului.

Bineînţeles că nu orice condiţii dificile angrenează după sine un mecanism funcţional al stării de stres. Doar factorii condiţionali, care depăşesc în timp şi intensitate rezistenţa personalităţii, produc o uzură a acesteia, generează stresul. Cunoscutul psiholog francez H. Pieron include în rândul factorilor generatori de stres zgomotele stridente şi perseverente, comoţiile electrice, cufundarea bruscă în apă rece, frustraţia vie şi în special şocurile de nelinişte, când individul se găseşte în preajma unor evenimente importante pentru existenţa sa.

Stresul, ca stare de încordare psihică maximă, are două niveluri (grade) de intensitate: uşor (hipostres) şi puternic (hiperstres). Militarii percep în mod diferit factorii de stres. Astfel, un militar poate avea rezultate deosebite în activitate, iar altul este complet dezorientat, nu se poate concentra, nu poate desfăşura o activitate eficientă.

Uneori, stresul produce emoţii pozitive, stare denumită eustres. Prin acţiunea distructivă a stresului, militarul se află în aşa-numita stare de distres. Dacă încordarea emoţională (psihică în general) este puternică şi acţionează asupra militarilor timp îndelungat (hiperstres în combinaţie cu distres) aceştia pot suferi o cădere psihică cu urmări uneori grave.

În conflictele militare contemporane din Golf sau Bosnia-Herţegovina sau Afganistan şi Irak s-a constatat adeseori la militari că înaintea examenului hotărâtor al luptei s-a manifestat o constrângere la pasivitate în acţiunile ce le întreprindeau. De fapt, ei deveneau nerăbdători să intre în încleştarea propriu-zisă pentru a se elibera lăuntric de întreaga încărcătură psihică pe care o acumulaseră înaintea bătăliei decisive. Ideea apropiatei lupte cu inamicul le tulbura constelarea psihică. Interesant de relevat că starea aceasta, subminată de nervozitate ca de un sindrom obsesiv, înceta odată cu primele izbucniri în iureşul de foc. 



[…]

Extras din “Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007


sâmbătă, 8 mai 2010

Terapia psihanalitica


Psihoterapia psihanalitică are drept scop îmbunătăţirea semnificativă a stării interioare de bine, precum şi creşterea eficacităţii gestionării propriei vieţi.Diferă de multe alte forme de psihoterapie prin faptul că este un proces îndelungat, care ţinteşte către schimbări profunde şi stabile ale personalităţii. 
Terapeutica hipnotică încearcă să acopere şi să mascheze ceva în viaţa psihică, pe când terapeutica psihanalitică, dimpotrivă, încearcă să dezvălue acest element şi să-l îndepărteze. Cea dintâi acţionează ca un procedeu cosmetic, cealaltă ca un procedeu chirurgical. Prima utilizează sugestia pentru a interzice simptomele, consolidează refulările, dar lasă neschimbate toate procesele care au dus la formarea simptomelor. Dimpotrivă, terapia psihanalitică, atunci când se află în prezenţa conflictelor care au generat simptomele, caută să meargă până la rădăcină şi se slujeşte de sugestie ca să modifice, în sensul dorit de ea, deznodământul acestor conflicte. Terapia hipnotică lasă pacientul inactiv şi neschimbat, prin urmare fără mai mare rezistenţă în faţa unor noi cauze de tulburări morbide. Tocmai lupta împotriva rezistenţelor constituie sarcina esenţială a tratamentului analitic, iar această sarcină îi incumbă bolnavului, căruia medicul îi vine în ajutor prin sugestie, acţionând în sensul educării acestuia. In acest fel, s-a afirmat pe bună dreptate că tratamentul psihanalitic ar fi o artă a posteducaţiei.” (Freud, 1917).  
Principii
- omul are o serie de tendinte instinctive sau nevoi de natura inconstienta care sunt exprimate, transformate sau refulate;
- in principal, tendintele sexuale sunt refulate;
- dezvoltarea psihosexuala defectuasa isi are originea in traumele din copilaria timpurie;
- insight-ul si catharsis-ul (descarcari psihice de natura emotionala) reprezinta cheia rezolvarii problemelor;
- relatie de tip medic-bolnav, atitudinea psihoterapeutului este una profesionala desi lucreaza cu multe date din viata personala a clientului.
- modul de lucru este autoritar, bazat pe contract terapeutic.

Obiective
- aducerea la nivelul constiintei a emotiilor, motivelor si experientelor de care subiectul nu este constient;
- obtinerea de control constient asupra elementelor care influentau la nivel inconstient;
- eliberarea de energia psihica negativa prin constientizarea continuturilor psihice;
- rezolvarea de catre subiect a propriilor conflicte psihice.

Tehnici psihanalitice
- metoda asociatiilor libere;
- analiza viselor;
- analiza actiunilor subiectului (client);
- transferul si rezistentele;
- contratransferul;
- analiza atitudinilor constiente;
- interpretarile;
- prelucrarile asupra materialului produs de subiect (client).

joi, 6 mai 2010

Negocierile cu FMI: Isărescu a avut ultimul cuvânt

Acum 1 oră: Nu cresc taxele, dar se taie drastic din fondurile de pensii, salarii şi asigurări de şomaj.Cuvântul guvernatorului BNR a fost hotărâtor în negocierile cu FMI. Autorităţile au eliminat, astfel, varianta majorării taxelor, evitând prăbuşirea economiei.La doar câteva ore după un discurs fulminant al guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, în care şeful BNR a criticat la scenă deschisă prestaţia Guvernului, preşedintele ţării a anunţat, aseară, măsuri ce par incredibil de dure prin care va ajusta cheltuielile publice.

marți, 27 aprilie 2010

Bun sau Rau?

             Lumea e plina de lucruri bune, insa noi nu avem timp sa le observam. Tanarul de la colt de strada care avertizeaza un trecator ca i-a cazut ceva din buzunar, fata din autobuz care cedeaza locul unei doamne, vanzatoarea care striga dupa clientul care si-a uitat cumparaturile, prietenul care te incurajeaza atunci cand ai nevoie, parintii care te ajuta neconditionat, colega ta care iti da temele pentru ca tu ai lipsit, si tot asa lista poate continua. Ma intreb uneori cati dintre noi constientizeaza aceste mici/mari fapte bune si spun in final 'multumesc' zambind. Suntem capabili sa recunoastem ca avem nevoie de o imbratisare sau o vorba buna? La sfarsitul zilei, atunci cand se aseaza in pat, unele persoane se gandesc ce au facut ei in respectiva zi, dar daca am bune intr-o balanta lucrurile bune si lucrurile mai putin bune, oare in ce parte ar inclina balanta?
         Probabil ca faptele bune nu le observam intotdeauna, dar greselile, acele lucruri rele, intotdeauna le observam. Unele lucrurile nu sunt atat de grave, dar altele cu o semnificatie negativa puternica le sunt diminuate consecinele deoarce vrem sa fim mai intelegatori. In inghesuiala din mijloacele de transport in comun un adolescent calca din greseala un 'domn' care se intoarce spre el si ii adreseaza cateva cuvinte jignitoare desi acesta isi ceruse scuze; la semafor un sofer taie linia continua pentru a ajunge in capatul sirului de masini, dar suparat pe colegii lui de trafic pentru ca nu-i fac loc incepe sa injure si sa claxonezi intr-un mod agresiv; barbatul care comite un furt si-l motiveaza ca fiind 'un necesar' deoarece nu are cum sa-si intretina familia altfel; batranul nervos pe 'tinerii din ziua de azi' care nu mai respecta normele (cunoscute de el acum 30 de ani), agreseaza cativa adolescenti deoarece stateau in statia de autobuz glumind 'galagios'; Lista poate continua, dar mi-ar lua prea mult timp sa scriu toate aceste fapte observate zi de zi. Uneori incerci sa gasesti o explicatie pentru toate acestea - are probleme la servici, poate se grabeste, trebuie sa gaseasca ceva cu care sa-si intretina familia, e batran si nu mai are rabdare- doar pentru a le diminua importanta. Sunt oameni care au probabil mult mai multe probleme si incearca sa le rezolve pe cale legala sau cinstita, se duc sa munceasca orice gasesc, dar nu fura; daca cineva ma calca din greseala pe picior si-si cere scuze raspund 'nici o problema' sau 'nu-i nimic', etc.
             Avem nevoie de acele lucruri bune pentru a putea zambi, pentru a avea moralul ridicat, pentru a te simti un om respectat si respectuos.

miercuri, 21 aprilie 2010

Eating Disorders Resources

                Bulimia is an obsession with food and weight characterized by repeated overeating binges followed by compensatory behavior, such as forced vomiting or excessive exercise. For an epidemic number of women and men, bulimia is a secret addiction that dominates their thoughts, undercuts their self-esteem, and threatens their lives. The symptoms are described by the Egyptians and in the Hebrew Talmud; and bulimia (Greek for “oxhunger”) was widely practiced during Greek and Roman times. In the later half of the twentieth century, though, eating disorders, and particularly bulimia, have been identified as widespread cultural phenomena. Bulimia is also termed bulimia nervosa and bulimarexia.
             Most individuals with bulimia are extremely secretive about their behavior, sometimes going to great lengths to maintain the appearance of normal eating around other people. They are ashamed of their behavior and what it has done to their lives. Many describe feeling like two people—one who wants to give it up and be healthy, and another who constantly sabotages. Lying and sneaking are common traits. Many people describe stealing food that they know belongs to other people or digging through the trash during particularly desperate episodes. (www.bulimia.com)
       

Decode (Acoustic R&B) - Zandi & Justin (Paramore cover)

duminică, 18 aprilie 2010

Delincvenţa juvenilă, realitate sau iluzie?


Conceptul de „delincvenţă juvenilă” cuprinde două noţiuni distincte care trebuie precizate şi anume conceptul de „delincvenţă” şi cel de „juvenil”. Prin delincvenţă se înţelege o serie de fapte ilicite, indiferent dacă au sau nu caracter penal (fuga de la domiciliu, absenţa repetată şi îndelungată de la şcoală, abandonul şcolar nemotivat de cauze obiective, precum şi anumite fapte imorale care nu constituie infracţiuni). Acest termen nu este sinonim, deci nu se confundă ce noţiunea de devianţă. Mai precis spus, sfera conceptului de „devianţă” (constând în comportamentul uman individual sau colectiv ce încalcă mai multe norme scrise sau nescrise, impuse printr-un sistem de reacţii sociale denumite şi sancţiuni, ce ocrotesc valorile general acceptate de un grup social relativ stabil şi de durată) este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.
Termenul „juvenil” se referă numai la grupa de vârstă a minorităţii. În legătură cu utilizarea în literatura penală a termenului de „minor”, s-a arătat că el prezintă inconvenientul de a fi prea general şi de a crea confuzii, în legătură cu accepţia pe care acest cuvânt o are în dreptul civil.. dar minoritatea penală nu este identică şi echivalentă cu minoritatea tratată în dreptul civil, limitele lor superioare fiind total diferite.
Datorită acestor inconveniente s-a propus ca în ştiinţa penală să fie folosiţi termenii de copil, adolescent, adult şi vârstnic, care corespund adesea unor tratamente penale diferenţiate.



Delincvenţa juvenilă este etichetată sub diverse denumiri:
-          minori delincvenţi – termen de esenţă judiciară;
-          copii problemă – termen medico-pedagogic;
-          tineri cu tulburări de comportament – termen medical;
-          tineri inadaptaţi – termen sociologic, aceasta dovedind o dată în plus interesul pluridisciplinar ştiinţific şi sistematizat acordat acestei probleme.

Delincvenţa juvenilă este un fenomen fluctuant ce variază în funcţie de coordonatele socio-economice ale societăţii în care se manifestă. La noi în ţară, fenomenul delincvenţei juvenile s-a accentuat îngrijorător după anul 1989. Promovarea unor noi valori morale şi stimularea individualismului, au favorizat structurarea la nivelul unor personalităţi insuficient dezvoltate, în special în rândul minorilor, a unor idei şi concepţii greşite  despre drepturile şi obligaţiile cel le revin, ducând la abateri grave de la normele de conduită socială.
Cauzele psiho-sociale care, în orice sistem social, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de  delincvent sunt:

-          carenţe structurale şi funcţionale ale familiei;
-          deficienţe ale mediului educaţional care nu răspunde aspiraţiilor elevului şi determină apariţia atitudinilor de indiferenţă faţă de şcoală, eşec şi abandon şcolar;
-          probleme psihice apărute în perioada de pubertate, cu efecte negative în planul integrării sociale;
-          socializarea negativă pe care o realizează anumite grupări.
Cauzele specifice societăţii  româneşti în perioada de tranziţie, caracterizate printr-o complexă problematică socială ce condiţionează sau acţionează direct în favoarea apariţiei formelor comportamentale delincvente juvenile:

-          inadvertenţe în cadrul sistemului legislativ care reglementează atribuţiile instituţiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile;
-          scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistenţa medicală şi socială deficitare, care  au consecinţe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracţională deosebit de violente;
-          lipsa  de coordonare a eforturilor factorilor educaţionali;
-          slaba reprezentare a instituţiilor specializate în depistarea şi reintegrarea minorilor cu afecţiuni psihice şi a celor cu un comportament deviant;
-          creşterea gradului de permisivitate socială;
-          apariţia unor condiţii care au amplificat unele aspecte ale „socializării negative”;
-          preocupările formale în domeniul asistenţei sociale a minorilor care au comis fapte penale, fapt ce favorizează repetabilitatea comportamentului delincvent;
-          disfuncţii familiale accentuate în această perioadă care susţin violenţa  intrafamilială.
Cauze privind particularităţile fenomenului în anumite zone ale ţării:
-          scăderea nivelului de trai până la pauperizare, consumul de băuturi alcoolice;
-          numărul mare al minorilor delincvenţi proveniţi din familii ce aparţin etniei rrome.
Desigur, această prezentare succintă a diferitelor împrejurări, condiţii şi cauze nu epuizează întreaga gamă, dar trebuie avute în vedere de autorităţi ca, în raport de acestea, să-şi organizeze activitatea pentru a preveni şi descoperi în cel mai scurt timp infracţiunile şi alte fapte antisociale comise de această categorie de persoane.

Sef Serviciu Ordine Publica
jr.BALAN AVRAM

duminică, 11 aprilie 2010

Anorexia, intre boala si sanatate

Acest subiect a fost discutat si rediscutat in cadrul mai multor seminarii, conferinţe, lucrări de specialitate, etc. Am abordat acest subiect deoarece intalnesc foarte multe cazuri de anorexie printre adolescenţi.  
Anorexia este rar intalnita in cazul baietilor. Frecventa este de 10 fete la un baiat. Pe de alta parte, trebuie stiut faptul ca, daca nu se intervine terapeutic la timp, in 10 la suta dintre cazuri apare mortalitatea“, declara Bogdana Tudorache, presedinta Ligii Romane pentru Sanatate Mintala si medic psihiatru la Spitalul „Alexandru Obregia“. Adolescentele anorexice se vad supraponderale, chiar daca sunt slabe si traiesc cu frica de a nu se ingrasa. Consuma cam 1.000 de calorii pe zi, in conditiile in care organismul are nevoie, zilnic, de 3. 000 de calorii. Pe langa faptul ca nu mananca atat cat ar trebui, anorexicele fac exercitii fizice epuizante, isi provoaca varsaturi sau iau laxative si diuretice. Anorexicele au si perioade de bulimie cand mananca mult, indeosebi dulciuri. Dar dupa ce termina de mancat tot ceea ce au poftit isi provoaca varsaturi. Prin regimurile drastice pe care le tin, anorexicele pierd vitamine, minerale, calciu din organism. Exista riscul, in majoritatea cazurilor, sa se ajunga la hipotensiune si hipotermie. Pot lesina, pot face depresii si sufera de insomnii. Daca nu se adreseaza medicilor, boala se cronicizeaza. Totodata, anorexia afecteaza capacitatea adolescentelor de a invata. Lipsa de minerale si vitamine din organism determina creierul sa nu mai functioneze la capacitatea normala. Tratamentul consta in administrarea de anxiolitice, antidepresive, vitamine, minerale, perfuzii cu glucoza  (sursa: Curierul national) .

luni, 29 martie 2010

Martin Seligman: Why is psychology good?



Importanţa părinţilor in viaţa copiilor.

             Rolul părinţilor în viaţa noastră este de a ne arăta "luminiţa de la capătul" tunelul, de a ne călăuzi paşii prin întuneric sau de a ne ajuta să găsim drumul corect în viaţă. Cu toate acestea, mulţi dintre ei uită ce înseamnă să fi părinte, refuză să acorde ajutor copilului atunci când are nevoie, îi abandonează în maternitate sau centre de ajutor, îi maltratează fizic şi/sau psihic, iar lista poate continua. 
             Fiecare dintre noi ne dorim să fim părinţi, însă trebuie să ne gândim înainte ce putem oferi noi acestor copii. A fi părinte nu este o meserie şi nu se încheie o data cu vârsta, ci continuă de la naşterea copilului pâna la sfârşitul vieţii şi dincolo de ea, este rolul cel mai important din viaţa noastră.
 Într-o zi se prezintă în faţa mea o doamnă foarte drăguţa care la prima vedere nu ar avea probleme. Cu toate acestea, aparenţele pot înşela. Fostul soţ o maltrata fizic şi psihic. După ce a încercat a treia oară să o omoare, doamna şi-a luat copilul în braţe şi l-a părăsit. Îmi povesteşte despre fetiţa ei că a fost maltratată prima dată la 7 luni deoarece plângea şi fostul soţ nu înţelegea de ce nu încetează.După un timp violenţa din familea a afectat sănătatea fetiţei. Acum se află sub tratament, iar mama încearcă din răsputeri să-i facă viaţa cât mai frumoasă. Ce fel de părinte este tatăl?! Ce suflet poate avea un astfel de om? 
         Văd în fiecare zi zeci de părinţi, unii mai diferiţi ca ceilalţi. Unii răsfaţă copiii foarte mult, unii îi agresează, alţii îi ignoră. Care e tipul de părinte potrivit pentru a educa un copil? Părintele AUTORITAR impune limite, graniţe în dezvoltarea personalităţii. Părintele PERMISIV acordă libertatea necesară, încredere în luarea deciziilor, autonomie, însă de multe ori lipsa graniţelor poate fi greşit înţeleasă de copii determinând mai târziu apariţia unui comportament deviant. Părintele AUTOCRAT critică de cele mai multe ori comportamentul  copiilor şi răspunde cu furie, ţipă, pedepseşte şi foloseşte forţa. Specialiştii recomandă o combinaţie între permisiv şi autoritar deoarece copilului trebuie lăsat un spaţiu în care să ia deciziile singur, însă în luare acestor decizii trebuie să ştie că are anumite limite impuse de un anumit COD, nu de părinţi.
          
           

joi, 18 martie 2010

„O formă a complexului puterii"

„O formă a complexului puterii"
Medicul psihiatru Florin Tudose descrie comportamentul acestor „pseudovedete" la volan. „Este o formă de manifestare a complexului puterii, putere tradusă de obicei în bani, prin care îşi arată dispreţul faţă de ceilalţi, mai săraci şi mai puţin puternici ca ei. Aceşti indivizi n-au ce să etaleze - sunt doar «băieţii lui tata», n-au vreun talent deosebit, n-au valori reale demne de admiraţia celorlalţi, au primit totul de-a gata, fără vreun efort din partea lor - aşa că îşi arată puterea hărţuin­du-i pe ceilalţi în trafic, arătând că sunt peste ei, că-i pot călca în picioare fără să le pese. Este o manelizare generală a comportamentului la volan", a declarat Florin Tudose. (sursa www.adevarul.ro )

sâmbătă, 13 martie 2010

Visul unui copil


Mă uit uneori, parcă pierdută, la cei mici şi mă întreb "Oare când a trecut timpul"? Atunci când aveam câtiva anişori şi mă întreba cineva ce îmi doresc să ajung în viaţă le răspundeam imediat "Învăţătoare". Îmi doream să lucrez în sistemul de învăţământ deoarece o admiram foarte mult pe dna învăţătoare. Era o femeie calmă, bună şi care iubea foarte mult copiii. Această doamnă a fost un model pentru fiecare din colegii mei de clasă.
Acum privesc în urmă si realizez ca acest vis l-am îndeplinit, însă nu stiu când am crescut, iar visele acelei copile s-au schimbat. O dată cu trecerea timpului visele noastre se schimb, acel suflet de copil plin de vise şi cu multe dorinţe se schimbă şi el. Visul devenit realitate nu mai este suficient pentru 2010. Fiecare din noi aspirăm la mai mult, adaptăm acele dorinţe din copilărie la necesităţile unei societăţi aflată permanent în dezvoltare. Ne dorim mai mult, să studiem mai mult, să ocupăm un post de muncă bine plătit, ne dorim recunoaştere socială, ne dorim să realizăm cât mai multe vise. Fiecare vis îndeplinit devine o satisfacţie personală, un zâmbet care parcă îţi dă un impuls să "joci" mai departe în "piesa de teatru" de zi cu zi.
Fiecare din noi tindem spre perfecţiune, tot un scop al vieţii, dar ce se întâmplă cu cei care ajung la o anumită vârstă şi nu realizează care este scopul lor în viaţă? Un prieten îmi spune într-o zi, fără să-i adresez eu vreo întrebare referitoare la acest subiect, "Eu pentru ce trăiesc?". E o întrebare la care trebuie să descoperim singuri răspunsul. Trăim oare doar pentru a ne distra, pentru a munci sau pentru a ne întemeia o familie? Este suficient să ne trezim dimineaţa pentru a merge la un servici care nu ne satisface nici o trebuinţă?
După o zi obositoare în care nu ai avut timp nici să mănânci ajungem acasă epuizaţi, uneori ne enervăm pe cel care se află alături de noi deşi nu avem un motiv întemeiat, pentru ca în final să adormim în acelaşi pat în care ne trezim în fiecare zi. A doua zi începem de unde am rămas în ziua precedentă. Totul devine o rutină. Societatea a devenit atât de "energică", încât nu te aşteaptă să te hotărăşti ce ai de gând să faci cu viaţa ta. Încercăm să "prindem trenul" către ce mai bună "destinaţie" în momentul respectiv. Mulţi dintre noi pierdem acest "tren", dar nu vom afla niciodată unde era destinaţia.
Astfel, după multe momente petrecute fără un scop anume, ajungem la maturitate şi încercăm să transformăm visele din copilărie în realitate. O realitate care de cele mai multe ori diferă de ceea ce ne-am dorit. Devenim nişte "oameni" ocupaţi, pioni ai unui joc de şah în care regele şi regina conduc.
Auzim de multe ori întrebarea "Dacă mâine nu ne mai ridicăm din pat, vom fi mândri de ceea ce am realizat în viaţa noastră?". Ajungând la propria persoană pot afirma că sunt fericită de realizările mele, deşi pentru alţii nu au o importanţă extraordinară, dar eu consider că în momentul de faţă nu am pierdut, încă, nici un "tren". Oare câţi dintre noi pot să se mândrească cu ce au realizat până în prezent? Oare câţi dintre noi au satisfacţia că au realizat ceva în viaţă?
Eu visam sa devin medic, sa am 2 copii, primul la 22 de ani si sa nu mai trebuiasca sa-i cer mamei mele tot timpul bani, ci sa am eu un sac cu bani, care sa nu aiba fund.... Lizetta
Eu cand eram mica voiam sa fiu vanzatoare (ca sa am acces la tot ce era in magazin) sau croitoreasa (ghici de ce). Clar nu voiam sa merg la facultate pentru ca mi se parea ca ai mult de invatat si degeaba! :-) :-) Mai am putin si ma conving de acest lucru! Ana
Cand eram mica visam si evident imi doream in fiecare zi altceva, dar in ordinea preferintelor cel mai mult am vrut sa ma fac: pianista, balerina, dansatoare de flamenco! Silvia
Eu cand eram mic voiam sa ma fac Fat-Frumos. Lucru care s-a si intamplat :). q.e.d! Cristian

vineri, 12 martie 2010

Just be yourself...


Recomandarea specialistului în relaţiile de cuplu este "Just be yourself", însă de multe ori apare o a doua întrebare "Cine sunt eu?". Mielu Zlate în "Eul şi personalitatea" descrie proba CSE (Cine sunt eu?), o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii des utilizată în acest domeniu.
"Cufundându-se în sine, subiectul se autodescoperă; exteriorizându-se, îşi proiectează, uneori chiar fără să vrea, nu doar tendinţele, motivaţiile şi trăsăturile dominante, dar şi pe cele ascunse, nu doar pe cele recunoscute, conştientizate, ci şi pe cele mai puţin conştientizate; analizându-se şi descriindu-se, progresează în cunoaşterea de sine." Este oare suficient un test proiectiv pentru a descoperi cine suntem în realitate? Suntem ceea ce ne-am dorit? Oare nu am devenit ceea ce vor ceilalţi să devenim? Ne cunoaştem "propriul suflet"?
Viaţa de zi cu zi este un compromis? Mulţi dintre noi confundăm rolul pe care îl ocupăm la locul de muncă cu rolul din viaţa personală. Ne dorim atât de mult să reuşim pe plan profesional, încât uităm să separăm viaţa personală de cea profesională.
Nu cunosc nici o persoană care să nu zâmbească la o glumă a şefului chiar dacă nu este bună, să nu zică "da" când simte un "nu", să nu renunţe la propriile vise pentru ca cei dragi să aibă o viaţă mai bună, să nu fie plictisit de ceea ce face la servici în fiecare zi, să nu îşi dorească sau măcar imagineze o altă viaţă. Aşadar, cine suntem? Cât de bine ne cunoaştem pe noi înşine?
http://www.youtube.com/watch?v=jSSftFde5vo

joi, 11 martie 2010

Iubirea este arhitectul universului. (Hesiod)


Se spune că in viaţă trebuie să iubeşti cu adevărat pentru a fi fericit, insă nimeni nu poate defini cu adevărat "iubirea".
"Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie." (William Shakespeare).
Astfel, după un timp petrecut căutând acest sentiment puternic într-o relaţie, uităm că iubirea este peste tot în jurul nostru, nu trebuie căutată ci doar înţeleasă. Paulo Coelho scrie într-una din cărţile sale (Alchimistul) că "
Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun." Oare să fie adevărat? În 2010 iubirea mai are acest impact asupra omului? Ce ne face în ziua de azi să devenim mai buni?
Vor exista voci care să susţină această afirmaţie, dar, din nefericire, sunt persoane care o vor contrazice. Eu sunt una din acele voci care o susţin. Cum m-a schimbat pe mine iubirea? Este o întrebare cu mai multe răspunsuri. În primul rând am înţeles că iubirea există. Ea m-a transformat într-o persoană mai bună, mai înţelegătoare, mai îndrăzneaţă. M-a învăţat să preţuiesc persoanele dragi mie şi m-a învăţat să zâmbesc. Sunt momente în viaţă când uităm să zâmbim. De ce? Simplu, deoarece ne lăsăm captivaţi atât de mult de problemele cotidiene, încât seara când ne privim în oglindă nu ne mai recunoaştem.
Zâmbesc pentru că sunt fericită, dar ce înseamnă fericirea? De ce uităm sa zâmbim? De ce devenim roboţi ai muncii? Sunt multe întrebări la care trebuie să căutăm răspunsuri, dar în momentul în care găsim cate un răspuns mai cade o petală din trandafir. Fiecare petală ne va ajuta să devenim Cineva în viaţă.
Citate:
"Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii.
" - Roque Schneider; "Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor." - Lev Tolstoi în Război şi Pace; "Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger." - Victor Hugo