Conceptul de „delincvenţă juvenilă” cuprinde două noţiuni distincte care trebuie precizate şi anume conceptul de „delincvenţă” şi cel de „juvenil”. Prin delincvenţă se înţelege o serie de fapte ilicite, indiferent dacă au sau nu caracter penal (fuga de la domiciliu, absenţa repetată şi îndelungată de la şcoală, abandonul şcolar nemotivat de cauze obiective, precum şi anumite fapte imorale care nu constituie infracţiuni). Acest termen nu este sinonim, deci nu se confundă ce noţiunea de devianţă. Mai precis spus, sfera conceptului de „devianţă” (constând în comportamentul uman individual sau colectiv ce încalcă mai multe norme scrise sau nescrise, impuse printr-un sistem de reacţii sociale denumite şi sancţiuni, ce ocrotesc valorile general acceptate de un grup social relativ stabil şi de durată) este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.
Termenul „juvenil” se referă numai la grupa de vârstă a minorităţii. În legătură cu utilizarea în literatura penală a termenului de „minor”, s-a arătat că el prezintă inconvenientul de a fi prea general şi de a crea confuzii, în legătură cu accepţia pe care acest cuvânt o are în dreptul civil.. dar minoritatea penală nu este identică şi echivalentă cu minoritatea tratată în dreptul civil, limitele lor superioare fiind total diferite.Datorită acestor inconveniente s-a propus ca în ştiinţa penală să fie folosiţi termenii de copil, adolescent, adult şi vârstnic, care corespund adesea unor tratamente penale diferenţiate.
Delincvenţa juvenilă este etichetată sub diverse denumiri:
- minori delincvenţi – termen de esenţă judiciară;
- copii problemă – termen medico-pedagogic;
- tineri cu tulburări de comportament – termen medical;
- tineri inadaptaţi – termen sociologic, aceasta dovedind o dată în plus interesul pluridisciplinar ştiinţific şi sistematizat acordat acestei probleme.Delincvenţa juvenilă este un fenomen fluctuant ce variază în funcţie de coordonatele socio-economice ale societăţii în care se manifestă. La noi în ţară, fenomenul delincvenţei juvenile s-a accentuat îngrijorător după anul 1989. Promovarea unor noi valori morale şi stimularea individualismului, au favorizat structurarea la nivelul unor personalităţi insuficient dezvoltate, în special în rândul minorilor, a unor idei şi concepţii greşite despre drepturile şi obligaţiile cel le revin, ducând la abateri grave de la normele de conduită socială.
Cauzele psiho-sociale care, în orice sistem social, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de delincvent sunt:- carenţe structurale şi funcţionale ale familiei;
- deficienţe ale mediului educaţional care nu răspunde aspiraţiilor elevului şi determină apariţia atitudinilor de indiferenţă faţă de şcoală, eşec şi abandon şcolar;
- probleme psihice apărute în perioada de pubertate, cu efecte negative în planul integrării sociale;
- socializarea negativă pe care o realizează anumite grupări.
- inadvertenţe în cadrul sistemului legislativ care reglementează atribuţiile instituţiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile;
- scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistenţa medicală şi socială deficitare, care au consecinţe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracţională deosebit de violente;
- lipsa de coordonare a eforturilor factorilor educaţionali;
- slaba reprezentare a instituţiilor specializate în depistarea şi reintegrarea minorilor cu afecţiuni psihice şi a celor cu un comportament deviant;
- creşterea gradului de permisivitate socială;
- apariţia unor condiţii care au amplificat unele aspecte ale „socializării negative”;
- preocupările formale în domeniul asistenţei sociale a minorilor care au comis fapte penale, fapt ce favorizează repetabilitatea comportamentului delincvent;
- disfuncţii familiale accentuate în această perioadă care susţin violenţa intrafamilială.
Cauze privind particularităţile fenomenului în anumite zone ale ţării:
- scăderea nivelului de trai până la pauperizare, consumul de băuturi alcoolice;
- numărul mare al minorilor delincvenţi proveniţi din familii ce aparţin etniei rrome.
Desigur, această prezentare succintă a diferitelor împrejurări, condiţii şi cauze nu epuizează întreaga gamă, dar trebuie avute în vedere de autorităţi ca, în raport de acestea, să-şi organizeze activitatea pentru a preveni şi descoperi în cel mai scurt timp infracţiunile şi alte fapte antisociale comise de această categorie de persoane.
Sef Serviciu Ordine Publica
jr.BALAN AVRAM
