Bun sau Rau?

             Lumea e plina de lucruri bune, insa noi nu avem timp sa le observam. Tanarul de la colt de strada care avertizeaza un trecator ca i-a cazut ceva din buzunar, fata din autobuz care cedeaza locul unei doamne, vanzatoarea care striga dupa clientul care si-a uitat cumparaturile, prietenul care te incurajeaza atunci cand ai nevoie, parintii care te ajuta neconditionat, colega ta care iti da temele pentru ca tu ai lipsit, si tot asa lista poate continua. Ma intreb uneori cati dintre noi constientizeaza aceste mici/mari fapte bune si spun in final 'multumesc' zambind. Suntem capabili sa recunoastem ca avem nevoie de o imbratisare sau o vorba buna? La sfarsitul zilei, atunci cand se aseaza in pat, unele persoane se gandesc ce au facut ei in respectiva zi, dar daca am bune intr-o balanta lucrurile bune si lucrurile mai putin bune, oare in ce parte ar inclina balanta?
         Probabil ca faptele bune nu le observam intotdeauna, dar greselile, acele lucruri rele, intotdeauna le observam. Unele lucrurile nu sunt atat de grave, dar altele cu o semnificatie negativa puternica le sunt diminuate consecinele deoarce vrem sa fim mai intelegatori. In inghesuiala din mijloacele de transport in comun un adolescent calca din greseala un 'domn' care se intoarce spre el si ii adreseaza cateva cuvinte jignitoare desi acesta isi ceruse scuze; la semafor un sofer taie linia continua pentru a ajunge in capatul sirului de masini, dar suparat pe colegii lui de trafic pentru ca nu-i fac loc incepe sa injure si sa claxonezi intr-un mod agresiv; barbatul care comite un furt si-l motiveaza ca fiind 'un necesar' deoarece nu are cum sa-si intretina familia altfel; batranul nervos pe 'tinerii din ziua de azi' care nu mai respecta normele (cunoscute de el acum 30 de ani), agreseaza cativa adolescenti deoarece stateau in statia de autobuz glumind 'galagios'; Lista poate continua, dar mi-ar lua prea mult timp sa scriu toate aceste fapte observate zi de zi. Uneori incerci sa gasesti o explicatie pentru toate acestea - are probleme la servici, poate se grabeste, trebuie sa gaseasca ceva cu care sa-si intretina familia, e batran si nu mai are rabdare- doar pentru a le diminua importanta. Sunt oameni care au probabil mult mai multe probleme si incearca sa le rezolve pe cale legala sau cinstita, se duc sa munceasca orice gasesc, dar nu fura; daca cineva ma calca din greseala pe picior si-si cere scuze raspund 'nici o problema' sau 'nu-i nimic', etc.

             Avem nevoie de acele lucruri bune pentru a putea zambi, pentru a avea moralul ridicat, pentru a te simti un om respectat si respectuos.

Eating Disorders Resources

                Bulimia is an obsession with food and weight characterized by repeated overeating binges followed by compensatory behavior, such as forced vomiting or excessive exercise. For an epidemic number of women and men, bulimia is a secret addiction that dominates their thoughts, undercuts their self-esteem, and threatens their lives. The symptoms are described by the Egyptians and in the Hebrew Talmud; and bulimia (Greek for “oxhunger”) was widely practiced during Greek and Roman times. In the later half of the twentieth century, though, eating disorders, and particularly bulimia, have been identified as widespread cultural phenomena. Bulimia is also termed bulimia nervosa and bulimarexia.
             Most individuals with bulimia are extremely secretive about their behavior, sometimes going to great lengths to maintain the appearance of normal eating around other people. They are ashamed of their behavior and what it has done to their lives. Many describe feeling like two people—one who wants to give it up and be healthy, and another who constantly sabotages. Lying and sneaking are common traits. Many people describe stealing food that they know belongs to other people or digging through the trash during particularly desperate episodes. (www.bulimia.com)
       

Decode (Acoustic R&B) - Zandi & Justin (Paramore cover)

Delincvenţa juvenilă, realitate sau iluzie?

Conceptul de „delincvenţă juvenilă” cuprinde două noţiuni distincte care trebuie precizate şi anume conceptul de „delincvenţă” şi cel de „juvenil”. Prin delincvenţă se înţelege o serie de fapte ilicite, indiferent dacă au sau nu caracter penal (fuga de la domiciliu, absenţa repetată şi îndelungată de la şcoală, abandonul şcolar nemotivat de cauze obiective, precum şi anumite fapte imorale care nu constituie infracţiuni). Acest termen nu este sinonim, deci nu se confundă ce noţiunea de devianţă. Mai precis spus, sfera conceptului de „devianţă” (constând în comportamentul uman individual sau colectiv ce încalcă mai multe norme scrise sau nescrise, impuse printr-un sistem de reacţii sociale denumite şi sancţiuni, ce ocrotesc valorile general acceptate de un grup social relativ stabil şi de durată) este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.

Termenul „juvenil” se referă numai la grupa de vârstă a minorităţii. În legătură cu utilizarea în literatura penală a termenului de „minor”, s-a arătat că el prezintă inconvenientul de a fi prea general şi de a crea confuzii, în legătură cu accepţia pe care acest cuvânt o are în dreptul civil.. dar minoritatea penală nu este identică şi echivalentă cu minoritatea tratată în dreptul civil, limitele lor superioare fiind total diferite.

Datorită acestor inconveniente s-a propus ca în ştiinţa penală să fie folosiţi termenii de copil, adolescent, adult şi vârstnic, care corespund adesea unor tratamente penale diferenţiate.

Delincvenţa juvenilă este etichetată sub diverse denumiri:

-          minori delincvenţi – termen de esenţă judiciară;

-          copii problemă – termen medico-pedagogic;

-          tineri cu tulburări de comportament – termen medical;

-          tineri inadaptaţi – termen sociologic, aceasta dovedind o dată în plus interesul pluridisciplinar ştiinţific şi sistematizat acordat acestei probleme.

Delincvenţa juvenilă este un fenomen fluctuant ce variază în funcţie de coordonatele socio-economice ale societăţii în care se manifestă. La noi în ţară, fenomenul delincvenţei juvenile s-a accentuat îngrijorător după anul 1989. Promovarea unor noi valori morale şi stimularea individualismului, au favorizat structurarea la nivelul unor personalităţi insuficient dezvoltate, în special în rândul minorilor, a unor idei şi concepţii greşite  despre drepturile şi obligaţiile cel le revin, ducând la abateri grave de la normele de conduită socială.

Cauzele psiho-sociale care, în orice sistem social, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de  delincvent sunt:

-          carenţe structurale şi funcţionale ale familiei;

-          deficienţe ale mediului educaţional care nu răspunde aspiraţiilor elevului şi determină apariţia atitudinilor de indiferenţă faţă de şcoală, eşec şi abandon şcolar;

-          probleme psihice apărute în perioada de pubertate, cu efecte negative în planul integrării sociale;

-          socializarea negativă pe care o realizează anumite grupări.

Cauzele specifice societăţii  româneşti în perioada de tranziţie, caracterizate printr-o complexă problematică socială ce condiţionează sau acţionează direct în favoarea apariţiei formelor comportamentale delincvente juvenile:

-          inadvertenţe în cadrul sistemului legislativ care reglementează atribuţiile instituţiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile;

-          scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistenţa medicală şi socială deficitare, care  au consecinţe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracţională deosebit de violente;

-          lipsa  de coordonare a eforturilor factorilor educaţionali;

-          slaba reprezentare a instituţiilor specializate în depistarea şi reintegrarea minorilor cu afecţiuni psihice şi a celor cu un comportament deviant;

-          creşterea gradului de permisivitate socială;

-          apariţia unor condiţii care au amplificat unele aspecte ale „socializării negative”;

-          preocupările formale în domeniul asistenţei sociale a minorilor care au comis fapte penale, fapt ce favorizează repetabilitatea comportamentului delincvent;

-          disfuncţii familiale accentuate în această perioadă care susţin violenţa  intrafamilială.

Cauze privind particularităţile fenomenului în anumite zone ale ţării:

-          scăderea nivelului de trai până la pauperizare, consumul de băuturi alcoolice;

-          numărul mare al minorilor delincvenţi proveniţi din familii ce aparţin etniei rrome.

Desigur, această prezentare succintă a diferitelor împrejurări, condiţii şi cauze nu epuizează întreaga gamă, dar trebuie avute în vedere de autorităţi ca, în raport de acestea, să-şi organizeze activitatea pentru a preveni şi descoperi în cel mai scurt timp infracţiunile şi alte fapte antisociale comise de această categorie de persoane.

Sef Serviciu Ordine Publica

jr.BALAN AVRAM

Anorexia, intre boala si sanatate

Acest subiect a fost discutat si rediscutat in cadrul mai multor seminarii, conferinţe, lucrări de specialitate, etc. Am abordat acest subiect deoarece intalnesc foarte multe cazuri de anorexie printre adolescenţi.  

Anorexia este rar intalnita in cazul baietilor. Frecventa este de 10 fete la un baiat. Pe de alta parte, trebuie stiut faptul ca, daca nu se intervine terapeutic la timp, in 10 la suta dintre cazuri apare mortalitatea“, declara Bogdana Tudorache, presedinta Ligii Romane pentru Sanatate Mintala si medic psihiatru la Spitalul „Alexandru Obregia“. Adolescentele anorexice se vad supraponderale, chiar daca sunt slabe si traiesc cu frica de a nu se ingrasa. Consuma cam 1.000 de calorii pe zi, in conditiile in care organismul are nevoie, zilnic, de 3. 000 de calorii. Pe langa faptul ca nu mananca atat cat ar trebui, anorexicele fac exercitii fizice epuizante, isi provoaca varsaturi sau iau laxative si diuretice. Anorexicele au si perioade de bulimie cand mananca mult, indeosebi dulciuri. Dar dupa ce termina de mancat tot ceea ce au poftit isi provoaca varsaturi. Prin regimurile drastice pe care le tin, anorexicele pierd vitamine, minerale, calciu din organism. Exista riscul, in majoritatea cazurilor, sa se ajunga la hipotensiune si hipotermie. Pot lesina, pot face depresii si sufera de insomnii. Daca nu se adreseaza medicilor, boala se cronicizeaza. Totodata, anorexia afecteaza capacitatea adolescentelor de a invata. Lipsa de minerale si vitamine din organism determina creierul sa nu mai functioneze la capacitatea normala. Tratamentul consta in administrarea de anxiolitice, antidepresive, vitamine, minerale, perfuzii cu glucoza  (sursa: Curierul national) .

Jeff Dunham - Achmed the Dead Terrorist

Silence! :)) I'll kill you =))