Sunt multe familii din România care au un memebru plecat pe teatrele de operaţii din Afganistan, Kosovo, etc. Întrebarea pusă de cele mai multe ori este: Cât de afectaţi sunt militarii plecaţi in războiul americanilor şi familiile acestora? Cei mai mulţi dintre ei care au revenit în ţară au declarat ca sunt pregătiţi şi antrenaţi pentru aceste operaţii, dar nimeni nu vorbeşte despre stressul la care sunt supuşi, oboseala, frica, dorul de casă, de familie, sau despre cât de mult i-au afectat din punct de vedere psiho-emoţional aceste operaţii.
Conceptul de stres, în psihofiziologia contemporană, a fost formulat pentru prima dată de medicul canadian Hans Selve. Acesta a avut numeroase prilejuri să observe starea de stres la bolnavii săi în preajma intervenţiilor operatorii. El a constatat tulburări de metabolism ale organismului, ca şi stări emotive de mare tensiune. De fapt medicina verificase de nenumărate ori faptul că, atunci când organismul suferă o agresiune din partea unui agent patogen, el reacţionează prin fenomene de adaptare şi readaptare în vederea stabilirii homeostazei, funcţia echilibrului biologic.Caracterul legic al acestui adevăr este edificat şi de cazurile de agresiune psihică. Prin limbaj ori comportament, prin traume psihice mai grave cum ar fi acelea specifice condiţiilor de luptă se dezvoltă agresiunea asupra psihicului militarului.
Bineînţeles că nu orice condiţii dificile angrenează după sine un mecanism funcţional al stării de stres. Doar factorii condiţionali, care depăşesc în timp şi intensitate rezistenţa personalităţii, produc o uzură a acesteia, generează stresul. Cunoscutul psiholog francez H. Pieron include în rândul factorilor generatori de stres zgomotele stridente şi perseverente, comoţiile electrice, cufundarea bruscă în apă rece, frustraţia vie şi în special şocurile de nelinişte, când individul se găseşte în preajma unor evenimente importante pentru existenţa sa.
Stresul, ca stare de încordare psihică maximă, are două niveluri (grade) de intensitate: uşor (hipostres) şi puternic (hiperstres). Militarii percep în mod diferit factorii de stres. Astfel, un militar poate avea rezultate deosebite în activitate, iar altul este complet dezorientat, nu se poate concentra, nu poate desfăşura o activitate eficientă.
Uneori, stresul produce emoţii pozitive, stare denumită eustres. Prin acţiunea distructivă a stresului, militarul se află în aşa-numita stare de distres. Dacă încordarea emoţională (psihică în general) este puternică şi acţionează asupra militarilor timp îndelungat (hiperstres în combinaţie cu distres) aceştia pot suferi o cădere psihică cu urmări uneori grave.
În conflictele militare contemporane din Golf sau Bosnia-Herţegovina sau Afganistan şi Irak s-a constatat adeseori la militari că înaintea examenului hotărâtor al luptei s-a manifestat o constrângere la pasivitate în acţiunile ce le întreprindeau. De fapt, ei deveneau nerăbdători să intre în încleştarea propriu-zisă pentru a se elibera lăuntric de întreaga încărcătură psihică pe care o acumulaseră înaintea bătăliei decisive. Ideea apropiatei lupte cu inamicul le tulbura constelarea psihică. Interesant de relevat că starea aceasta, subminată de nervozitate ca de un sindrom obsesiv, înceta odată cu primele izbucniri în iureşul de foc.
[…]
Extras din “Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007
Am fost plecat de 2 ori in Kosovo. E adevarat ca e stresant, dar pentru asta ne-am angajat in armata, nu? Suntem antrenati, e normal asta, avem sustinere psihologica si financiar este cat de cat multumitor.
RăspundețiȘtergere