"Viața noastră este o viață organizațională!"

Fiecare dintre noi suntem intregrați, într-un mod sau altul, în diferite tipuri de organizații. Organizațiile fac parte integrantă din mediul în care trăim, muncim și ne relaxăm. Chiar dacă nu recunoaștem, ca oameni facem parte dintr-una sau mai multe organizații, care ne influențează într-o proporție covârșitoare modul de a trăi.

 De la familie până la slujbă, viața noastră este o viață organizațională. Legăturile noastre cu organizațiile sunt atât de profunde și inseparabile încât este suficient să ne gândim la variatele aspecte ale vieții personale care au fost influențate sau modelate de apartenența noastră la organizații. Felul în care muncim, invățăm, ne relaxăm, ne îmbrăcăm, mâncăm, și nu în ultimul rând felul în care gândim, toate astea se află sub semnul influenței organizațiilor. Influentându-ne viața, fie ea publică sau personală, uneori într-un mod copleșitor, organizațiile ajung, prin mecanisme mai mult sau mai puțin vizibile, să o și controleze.

Munca a devenit din ce in ce mai complicata incat un singur om nu o mai poate face singur de la inceput pana la sfarsit. Nu ne dam seama de acest fapt pentru ca existenta noastra implica diviziunea muncii, cooperare, specializare, in acest fel considerandu-le firesti.

Oamenii trebuie să coopereze, întrucât individul singular are o putere limitată de alegere și acțiune. Limitele sunt definite ca obstacole sau piedici care stau în calea dorinței acestuia de a face ceea ce și-a propus să facă.

De câte ori nu am încercat să facem ceva singuri și ne-am lovit de greutăți insurmontabile. Am apelat atunci la cei apropiați. La serviciu lucrurile stau la fel. Suntem prinși într-un labirint din care nu puten ieși fără colegi, subordonați, șefi etc. nu putem ieși fără să cooperăm.